Mergi la conţinutul principal

Articol

Clipa in care iti scrii crezul pe un post-it. Sau autonomia birourilor goale de la Meddius.

Era vremea unei mari schimbari.

Jeff Gunther, presedintele companiei Meddius, care producea componente si programe de cualculator pentru ca spitalele sa-si integreze sistemele de operare, era la munca.. Si nu are nici cea mai mica problema, la pranzul unei zile de vineri, cu faptul ca sediul firmei este aproape golit. Nici el nu a venit de multa vreme.

Meddius, firma in care angajatii nu trebuie sa vina la birou, pare un rai pentru angajatul tipic roman, fidel dictonului “timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”. Gunther a avut insa o alta viziune, care-l facea sa fie sigur ca, daca nu oamenii lui nu sunt prezenti, cu siguranta se afla acolo unde trebuie. Gunther si compania s-au declarat discipolii “mediului de business orientat spre rezultat”. Cu alte cuvinte, vii cand vrei, muncesti cat trebuie.

“Managementul nu inseamna sa te plimbi de colo pana dincolo si sa verifici daca oamenii sunt in birouri”. Daniel Pink, cel care a oferit lumii povestea pentru volumul Drive, a observat ca, in clipa in care Gunther a spus ca nu-l intereseaza orele de munca, oamenii s-au acomodat greu, preferand sa vina la fel de mult si de des la birouri. Dar, dupa o vreme, prezenta s-a subtiat si au doar contat rezultatele: productivitatea a crescut, stresul a scazut.

Pentru angajatul roman care inca mai lucreaza dupa modelul de recompense – conteaza mai intai ce salariu dai si apoi ce treaba urmeaza sa fac! -, pare neverosimil.

Dar ar trebui sa-si scrie aceasta idee, cat de poate de clar pe o suta de Post-It-uri! Apoi, sa ia pachetelul cu bllete lipicioase si sa se intrebe cum s-au inventat. O sa afle ca, in spiritul aceleiasi autonomii care a ajuns sa domine mentalitatea momentului istoric pe care-l traim, 3M a ales sa ofere angajatilor sai 15% din timpul de lucru din intervalul unei luni, pentru a lucra la un proiect care ii fascina. Astfel a venit un baiat destept cu Post-it, Art Fry, iar aceasta inventie, nascuta in afara programului nascator de termene si indicatori de performanta, a ajuns un hit caree traverseaza peste decenii.

Ideea de a folosi 20% din timp catre proiecte inovative a adus la Google, prin inginerul Paul Buchheit, inventarea “Gmail”. Astazi, o extensie esentiala a “colosului” Google.

Ce-ar fi fost daca mintile ar fi ramas inchistate, la nivel de top management relevant planetar, si gradele de libertate ale angajatilor, mediul stimulativ pentru performanta, nevoia fireasca de perfectionare, definirea clara si in comuniune cu echipa a scopului puternic, suprem al companiei ar fi ramas la ideea de secol trecut ca “tot ce ne misca este faptul ca suntem platiti pentru munca”?

Ideea de cultura organizational nu se impune, ci se traieste zilnic, fiind limpede in comportamentele fiecarui membru. Acesta din urma trebuie sa fie constient de semnificatia propriei munci, sa inteleaga perfect ce face si de ce face, pentru lipsa semnificatiei va duce catre plecarea catre jobul in care va gasi acest gen de ecou. Diferentierea prin salariu e doar mercenariat, responsabilizarea prin autonomie si libertate este cheia, la fel si construirea in comun a sistemuluid e valori al companiei. Coeziunea culturii echipei poate fi ridicata, in egala masura, prin proiecte CSR.

Pentru ca aici e locul in care vom detecta impreuna ca valorile si regulile trebuie sa fie principalele unelte ale antreprenorului. Dar numai cand ele se afla in echilibru perfect.